La 1 mai 1963, Știința Timișoara a găzduit un patrulater internațional cu ocazia inaugurăii noului stadion al orașului

Traversăm vremuri în care proiectele ambițioase de infrastructură sportivă, cel puțin în Timișoara, nu fac decât obiectul disputelor politice pe plan local, pe subiecte până la urmă imaginare. Săli polivalente de mari dimensiuni, bazine olimpice, un stadion nou – promisiuni pe care le-am auzit de două decenii și jumătate și mai cu seamă în ultima jumătate de an. Până când măcar unul dintre aceste proiecte va trece granița dintre gogoașă electorală și realizare, Timișoara rămâne, pe plan sportiv, cu cele două arene importante ale sale, sala „Constantin Jude” (fostă „Olimpia) și stadionul „Dan Păltinișanu”. Iar cel din urmă se află astăzi la ceas aniversar.

54 de ani se împlinesc astăzi de la inaugurarea celui mai mare stadion din Timișoara (și, în fapt, din afara Bucureștiului). La 1 mai 1963, în fața unor tribune arhipline, s-a dat startul unui patrulater internațional, în organizarea Științei Timișoara, la care au mai luat parte UTA, Velez Mostar (locul 4 în acel moment în prima ligă Iugoslavă) și Vasas Gyor (ocupanta locului 6 în Ungaria).

Miercuri, 1 mai, turneul a fost deschis de UTA și Velez Mostar, arădenii repurtând o victorie categorică, 5-0. Primul gol înscris pe noul stadion l-a reușit Țârlea, în minutul 20 al meciului. Au mai înscris pentru alb-roșii Sasu (min. 22, 42), Czako (min. 59) și, din nou, Țîrlea (min. 57). A urmat confruntarea dintre gazda Știința Timișoara și maghiarii de la Vasas Gyor, încheiată cu victoria „studenților”, scor 3-2. Oaspeții au deschis scorul, în minutul 35, prin autogolul lui Georgescu, însă bănățenii au întors rezultatul până la pauză, prin reușitele lui Manolache (min. 36) și Lereter (min. 44 – din penalti). La trei minute după reluare, Georgescu s-a revanșat pentru „boacăna” din prima repriză și a urcat scorul la 3-1. Tabela a fost închisă de formația din Gyor, care a mai înscris o dată, din penalti, prin Morvai.

În a doua zi, cele două formații românești și-au schimbat adversarele, iar rezultatul ambelor întâlniri a fost același, 1-1. Primul joc a fost cel dintre Știința Timișoara și Velez Mostar; Cerkic a deschis scorul pentru iugoslavi, cu un minut înainte pauzei, iar Surdan a restabilit egalitatea, în minutul 57. A urmat întâlnirea dintre UTA și Vasas Gyor, în care Sasu a deschis rapid scorul pentru arădeni, în minutul 3, însă Orosz a restabilit egalitatea în minutul 70.

Știința și UTA, respectiv Velez și Vasas nu s-au mai întâlnit între ele, astfel că în seara zilei de 2 mai s-a tras linia: UTA a câștigat turneul la golaveraj, având 3 puncte și 6-1 după cele două jocuri; tot 3 puncte a acumulat și Știința, însă cu golaveraj de doar 4-3. Pe următoarele două poziții, cu câte un punct, s-au clasat, în ordine, Vasas Gyor și Velez Mostar.

În ziarul „Sportul”, din data de 4 mai 1963, Ioan Ochsenfeld a semnat un material de descriere a noii arene, cu unele specificații tehnice. De menționat însă că pista de atletism fusese din start greșit proiectată, astfel că pe grandiosul „1 Mai” nu s-au organizat niciodată competiții de mare prestigiu în domeniu. O altă remarcă se leagă de spațiile destinate sporturilor tehnice (aruncări, sărituri etc.), care fie au dispărut cu totul cu timpul, fie au fost camuflate (gropile de nisip pentru sărituri, aflate în fața tribunei I, sunt astăzi umplute cu pietriș).

„Iubitorii sportului din Timișoara și regiunea Banat au trăit miercuri clipe de neuitat: a avut loc inaugurarea festivă a noului stadion, în cadrul căreia 4.000 de sportivi timișoreni au prezentat un frumos program mult admirat de cei peste 40.000 de spectatori prezenți în tribune.

Stadionul «1 Mai» cu 30.000 de locuri numerotate (plus circa 10.000 de locuri în picioare pe culoarele exterioare ale tribunelor) impresionează prin amploarea, eleganța și soluțiile de construcții adoptate. El este așezat în partea de sud-est a orașului Timișoara, în imediata apropiere a unor artere principale. Accesul spectatorilor în tribune se face prin 16 scări exterioare și 36 de scări interioare.

În jurul terenului de fotbal (cu dimensiunile de 105×70 m – teren prevăzut cu un sistem de canalizare din tuburi de beton, care permit scurgerea rapidă a apei) se află o pistă de atletism de 400 m, cu 6 culoare, 8 în linie dreaptă. În semicercurile de la extremitățile terenului de fotbal sunt amenajate sectoare de sărituri și cercuri pentru aruncări, iar în fața tribunelor se află pistele de elan pentru sărituri. Stadionul este prevăzut cu 4 vestiare, săli de dușuri, un dispensar medical, camere de odihnă pentru sportivi, 4 camere de masaj, 2 camere pentru arbitri, birouri etc, toate modern utilate. La etajul întâi al tribunei centrale se află încăperi speciale pentru transmisiuni de radio și televiziune, loji pentru ziariști și operatori cinematografici etc.”

Remiză în primul joc oficial

Stadionul „1 Mai” a intrat în circuitul Diviziei A abia la data de 19 mai 1963, cu ocazia unui meci între Știința Timișoara și Crișana Oradea. Cei 15.000 de spectatori prezenți în tribune nu au avut însă parte de o bucurie la acest nou moment festiv. Jocul s-a încheiat la egalitate, 1-1: oaspeții au condus la pauză, prin golul lui Szakacs III, din minutul 30, iar timișorenii au egalat în minutul 50, prin golul lui Lereter. Iată și formațiile care s-au întrecut în primul meci oficial de pe actualui „Dan Păltinișanu”:

Știința: Urziceanu – Georgescu, Turcan, Răcelescu – Petescu, Lereter – Mureșan (78, Tănase), R. Lazăr, Manolache, Bîtlan, Igna;
Crișana: Marin – Bacoș, Solomon, Balog – Neșu, Szakacs II – Szucs (80, Dulgheru), Szakacs III, Pugna, Vlad, Arnoczi.

Date despre „marele oval” al Timișoarei:

  • De-a lungul anilor, stadionul timișorean a purtat trei denumiri: „1 Mai” (1963-1990), „Silviu Bindea” (1992-1995) și „Dan Păltinișanu” (1995-prezent).
  • Capacitatea actuală a stadionului e de 32.019 locuri pe scaune.
  • Modernizări importante în ultimii 10 ani: instalația de nocturnă (2003), schimbarea completă a gradenelor cu scaune de plastic (2005), acoperirea a două sectoare ale tribunei I, reamenajarea zonei VIP și contrucția unor zone de presă la standarde UEFA (2009).
  • A găzduit șase meciuri internaționale: România – Iugoslavia 0-2 (1983), România – Finlanda 2-0 (1985), România – URSS 2-1 (1986), România – Croația 0-1 (2002), România – Slovenia 2-0 (2007) și România – Israel 0-2 (2010).
  • A fost gazda unor nume celebre ale fotbalului mondial: Celtic Glasgow, West Ham United, Atletico Madrid, Sporting Lisabona, Real Madrid, Juventus Torino, Fiorentina, Șahtior Donețk, VfB Stuttgart, Anderlecht Bruxelles, Ajax Amsterdam, Manchester City etc.
  • A găzduit o finală de Cupa României (Poli Timișoara – Rapid 0-2, la 26 mai 2007).
  • E al doilea stadion al țării după capacitate, devansat doar de National Arena

Leave a Reply