Povestea unei ascensiuni. Rugby-ul timișorean, de la agonie la extaz în nici 10 ani (I)

rugby vechi
Rugby-ul e, fără doar și poate, sportul momentului în Timișoara. În 2012, RCM-ul lui Chester Williams aducea primul titlu pentru jocurile de echipă din oraș după o pauză de 21 de ani, iar peste ceva mai mult de două săptămâni poate repeta această performanță. Puțini dintre cei ce se înghesuie astăzi în tribuna arenei din Ronaț își mai amintesc de perioada de secetă, de la începutul deceniului trecut, când această ramură a dispărut practic din Timișoara la nivel de seniori. O poveste de succes, pe care o vom întinde pe mai multe episoade, și care ar putea constitui un exemplu de urmat pentru alte discipline aflate în prezent în astfel de situații ridicole.

Timișoara s-a remarcat, în ultimii ani, drept una dintre forțele în ascensiune ale rugby-ului românesc. Aproape doi ani de investiții masive s-au concretizat cu un titlu de campioană, în 2012, pentru ca în acest sezon, echipa bănățeană să fie cotată, de departe, cu cele mai mari șanse de a cuceri pentru al doilea an la rând prețiosul trofeu. Banca tehnică e ocupată, de aproape doi ani, de un fost campion mondial, Chester Williams, iar în lot se regăsește un jucător ce a evoluat în celebra selecționată neo-zeelandeză All Blacks. În urmă cu nici 10 ani, aceste lucruri erau de neimaginat. Rugby-ul timișorean supraviețuia doar grație juniorilor de la CSS Bega. O echipă de seniori lipsea de la sfârșitul secolului trecut, odată cu dizolvarea echipei Universitatea Marcellini. „Căruța” avea să se urnească în cele din urmă după cinci ani lungi de secetă.

În 2004, Timișoara revenea după o lungă absență pe harta rugby-ului românesc. Continuarea tradiției Universității s-a realizat prin înființarea unei secții de rugby sub egida Clubului Sportiv Municipal, care a fost înscrisă în eșalonul secund. Antrenor a fost desemnat Marian Panaite, iar echipa a fost formată exclusiv din timișoreni, crescuți la echipele de juniori din oraș, dar și foști rugbyști ai locului, deciși să pună umărul la renașterea unei ramuri cu care odinioară Banatul se mândrea.

CSM Timișoara și-a început activitatea pe terenul de rugby din vecinătatea stadionului „Dan Păltinișanu” (astăzi folosit doar pentru fotbal), iar meciul de debut a fost unul cât se poate de spectaculos. Bănățenii au pierdut la 28 august 2004, în prima etapă a campionatului, pe teren propriu, cu Poli Agro Iași, formație retrogradată din Divizia Națională. A fost 31-22 pentru moldoveni, însă tânăra echipă a Timișoarei a reușit să țină minute bune piept unei grupări mult mai experimentate.

Pentru CSM a urmat o nouă dispută pe teren propriu în etapa a doua, soldată cu o nouă înfrângere, 7-29 cu CSM Sibiu, grupare ce își anunțase ferm pretențiile de promovare. Primul succes avea să vină în runda a treia, pe terenul celor de la Arpechim Pitești, acolo unde trupa lui Marian Panaite s-a impus cu 27-12. În sezonul de toamnă, CSM Timișoara avea să mai obțină două succese, 5-0 acasă cu CFR Brașov, care nu s-a prezentat la meci, și 25-22 cu echipa din Pitești, după un joc de mare luptă.

În primăvară, CSM Timișoara n-a mai reușit să obțină decât un singur succes, în ultima etapă, pe teren propriu, cu Arpechim Pitești. Un joc cu cântec s-a consemnat însă în confruntarea din județul Argeș, unde Arpechim a câștigat la limită în fața bănățenilor, 18-17, la capătul unui joc extrem de încrâncenat. În urma acestui meci, Comisia de Disciplină a FRR a decis suspendarea pentru patru etape a timișoreanului Adrian Mihailov și a piteșteanului Florin Mărgăritescu pentru lovire cu pumnul.

CSM Timișoara a încheiat campionatul pe penultimul loc al seriei Vest, depășind doar Arpechim Pitești. Aventura noii grupări a Banatului avea să se încheie însă aici, în condițiile în care la 3 august, conducerea a anunțat că nu mai înscrie echipa în Divizia A din rațiuni financiare.

Câteva săptămâni mai târziu, situația rugby-ului timișorean avea să ia însă o întorsură neașteptată. Un sponsor nou, plus o implicare a autorităților au făcut ca orașul de pe Bega să nu rămână fără echipă în luma sportului cu balonul oval. Despre noul „moment zero” și conjunctura în care Timișoara avea să revină pe prima scenă, în episodul următor.

About Gabriel Toth

Trackbacks