Iosif Lereter, supraviețuitorul primei performanțe de răsunet a Științei: „Eram iubiți și în București, pentru că eram reacționari”

Foto: Emanuel Titus Ilieși / Mediafax Foto

La începutul acestei săptămâni a împlinit 85 de ani. Aniversarea l-a găsit la Timișoara, orașul în care s-a consacrat pe plan sportiv și profesional. Din 1991 locuiește în Germania, lângă Karlsruhe, iar drumul până în capitala Banatului l-a făcut cu mașina. La volan! „E mai simplu decât cu avionul”. Prezența sa la Timișoara a umplut Sala Polivalentă a Bibliotecii UPT cu nume uriașe din sportul zonal, care l-au văzut scriind istorie în tricoul Științei. Au fost prezenți, printre alții, Jackie Ionescu, Nicu Diminescu, Petre Popa, Ionel Bungău, Ioan Igna, Mihai Coste, Nicolae Secoșan sau Doina Moț. Au fost în sală fotbaliștii și antrenorii Politehnicii de astăzi. Au fost suporteri, au fost jurnaliști. Motivul? Prezența la prezidiu a lui Iosif Lereter.

Fostul mare fotbalist al Științei a primit premiul de excelență din partea Universității Politehnica. I-a fost înmânat, de asemenea, tricoul pe care Politehnica Timișoara îl va purta în viitoarele două ediții de campionat. A fost, în totalitate, seara lui „Loli” Lereter. „Un moment foarte emoționant. Sunt copleșit de audiența care a fost aici. Eu nu îmi imaginam că va fi atât de multă lume. Mi s-a spus doar să vin vineri la biblioteca nouă, iar fostul voleibalist Mihai Coste m-a adus cu mașina, pentru că eu nu știam unde e această nouă clădire”, a spus decanul de vârstă al fostelor glorii poliste.

Iosif Lereter a văzut lumina zilei la 23 iulie 1933, în comuna Ferdinand, astăzi Oțelu Roșu, într-o familie de etnici germani. O precizare importantă, întrucât originea „nesănătoasă” i-a îngreunat copilăria. „Se făceau nedreptăți, pentru că eram neamț. Nici membru de partid n-am fost. Le-am și spus când au venit să mă recruteze că membru de partid nu mă înscriu nici dacă aș ști că voi mânca zilnic doar mămăligă. Să mă înscriu eu în partidul care l-a deportat pe tata în Rusia?! Aveam 11 ani… Noroc că s-a mai întors înapoi de acolo! Au venit noaptea, l-au luat de acasă, fără să ne spună unde îl duc. Abia după trei luni am primit o scrisoare din Rusia…”, a mărturisit „Loli”.

A început fotbalul în localitatea natală, evoluând între 1950 și 1955 la Metalosport Oțelu Roșu. A sosit apoi la Timișoara, pentru a-și continua studiile, ajungând să evolueze la Știința din 1956 până în 1967. Finalul carierei l-a găsit la UTA, pentru care a evoluat cu succes între 1967 și 1972, agățându-și ghetele în cui la 39 de ani. A rămas unicul supraviețuitor din „11-le” trimis în teren de Dincă Schileriu, la 6 iulie 1958, în finala Cupei României cu Progresul București. S-a aflat pe gazon atunci când Cădariu a înscris golul care a adus primul trofeu major al clubului studențesc din Timișoara. Iar amintirea cea mai frumoasă din acea zi se leagă de căldura publicului de pe uriașul „23 August”, care a ovaționat, la scenă deschisă, performanța Științei.

„Ideea noastră era să fim împotriva lui Dinamo și Steaua. Să nu uităm că pe Dinamo am bătut-o o dată cu 6-2 chiar la ea în «bârlog». De asta ne și iubea lumea. Nu aveam bani, eram săraci, dar le puneam probleme tuturor. Și în București eram foarte iubiți, pentru că eram considerați reacționari”, a explicat Lereter.

În lunga sa carieră fotbalistică, Iosif Lereter a jucat pe toate posturile, mai puțin pe cel de portar. Începuturile sale la Știința l-au găsit în rol de atacant, iar spre final de carieră s-a retras în linia mediană și ulterior în apărare. „Loli” a fost un monument al fair-play-ului, nefiind eliminat nici măcar o dată. A fost primul fotbalist român care a atins borna de 300 de meciuri disputate în eșalonul de elită, o altă performanță remarcabilă dacă ținem seama că în primele sale sezoane Divizia A se compunea din doar 12 formații. După ce și-a agățat ghetele în cui, a activat o perioadă ca antrenor, la Constructorul Timișoara și UMT.

De la „Loli” citire…

„Norocul meu a fost că eram prea bun la fotbal ca ei (n.n. autoritățile vremii) să se lipsească de mine”

„Antrenorul UTA-ei, Coco Dumitrescu, a declarat în Sportul că «dacă aș avea toată cariera un jucător ca Lereter, n-aș avea probleme!»”.

„Dacă îți propui să faci ceva, nu există să nu reușești!”

About Gabriel Toth