Dan Dinu acuză reacția FRR în cazul vizelor rupte: „Am cerut, împreună cu autorităţile Timişoarei, acces pentru echipajele Poliţiei în vestiarele arbitrilor, dar am fost refuzaţi”

dinu-frrFinanțatorul celor de la RCM Timișoara, Dan Dinu, și-a exprimat oficial poziția față de atitudinea FRR, în cazul problemelor apărute înaintea semifinalei cu Farul Constanța, printr-un comunicat remis astăzi presei. Fostul vicepreședinte al clubului dezvăluie faptul că echipajele Poliției nu au avut acces la vestiarele arbitrilor. De asemenea, Dinu se arată dezamăgit de reacția fostului președinte al FRR, Alin Petrache – actualmente șef al COSR – , care a refuzat să îi strângă mâna sâmbătă, când cei doi s-au întâlnit pe stadionul „Arcul de Triumf”, cu ocazia finalelor Superligii.

Redăm, mai jos, comunicatul integral al lui Dan Dinu:

„Un act de sabotaj revoltător a avut loc în sportul fair-play-ului şi al respectului! Meciul semifinalei campionatului naţional de rugby, SuperLiga CEC Bank, dintre RCM Timişoara şi Farul Constanţa, disputat pe 6 septembrie, a fost sabotat într-un mod nemaiîntâlnit în lumea sportivă din România. Încrederea noastră în corectitudinea jocului a fost spulberată, iar reacţia dezamăgitoare şi şocantă a Federaţiei Române de Rugby aduce grave prejudicii uneia dintre cele mai puternice echipe ale campionatului naţional de rugby!

Scriu aceste rânduri atât în calitate de suporter şi susţinător al rugby-ului, dar şi în calitate de om care nu şi-a pierdut principiile, şi nici puterea de a spune lucrurilor pe nume.

Sunt actionar şi susţinător al acestei echipe de rugby care şi-a demonstrat calităţile şi meritele ani la rând. Suntem campionii ultimelor două ediţii ale SuperLigii, o echipă care şi-a scris singură istoria, care s-a impus prin forţă şi ambiţie.

Este vorba de Rugby Club Municipal Universitatea de Vest Timişoara, club cu istorie, cu valori bine definite şi cu o echipă dedicată acestui sport.

Cu toate că a trecut mai bine de o săptămână de la momentul trist şi nedrept al semifinalei cu Farul Constanţa, suntem încă şocaţi şi dezamăgiţi de felul în care FRR a tratat acestăsituaţie ce a adus o umbră de îndoială asupra fair-play-ului din rugby-ul românesc.

Am respectat întotdeauna procedurile normale ale FRR, în vederea desfăşurării corecte a partidelor disputate. În acea zi neagră atât pentru echipa noastră, dar şi pentru rugby-ul românesc în general, am procedat ca de fiecare dată; ne-am supus standardelor FRR, şi am predat către brigada de arbitri carnetele jucătorilor în forma lor completă, numai ca să aflăm la scurt timp după aceea că din carnetele a nu mai puţin de ŞASE jucători strategici ai echipei noastre sunt rupte vizele medicale. Aceleaşi vize medicale care fuseseră verificate şi acceptate la partida anterioară, disputată cu doar două săptămâni înaintea meciului de semifinală. Aceleaşi vize medicale care au fost analizate chiar de către membrii acestei brigăzi în repetate rânduri şi ani (întrucât în cazul anumitor jucători nu lipseau doar vizele medicale aferente anului 2014, ci şi cele din 2012 sau 2013).

Considerăm acest incident un act evident de sabotaj îndreptat împotriva echipei noastre. Mai mult decât atât, considerăm nedreaptă lipsa de implicare a FRR în soluţionarea acestei întâmplări. Am cerut sprijin în amânarea partidei, dar nu l-am primit. Am cerut, împreună cu autorităţile Timişoarei, acces pentru echipajele Poliţiei în vestiarele arbitrilor, dar am fost refuzaţi. O asemenea abordare din partea FRR a unei situaţii grave încurajează astfel de practici abuzive şi acţiuni de sabotaj, care ştirbesc imaginea rugby-ului românesc, atât pe plan local, dar şi pe plan internaţional.

Nu ne surprinde atitudinea Federaţiei Române de Rugby, care a trecut, şi de această dată, cu vederea toate solicitările venite din partea noastră. În urmă cu 2 luni, am trimis o solicitare formală către FRR, în care ne anunţam interesul în vederea participării ca reprezentantă a României în competiţia intercluburi Challenge Cup/European Club Cup. Nu am primit indicaţii cu privire la criteriile de participare decât în momentul în care am fost anuntaţi că RCM Timişoara nu este eligibilă şi că, astfel, s-a decis ca reprezentanta României în această competiţie să nu fie o echipă de club, ci echipa selecţionată Lupii Bucureşti.

Am ales să intrăm pe teren şi să disputăm meciul cu Farul Constanţa pentru că, în codul nostru de onoare, aceasta este practica normală. Am jucat fără şase dintre jucătorii noştri de bază, având o strategie redefinită cu 15 minute înaintea începerii partidei, astfel încât săaliniem tactica din teren cu echipa proaspăt formată. Am fost demoralizaţi şi afectaţi, nu de forţa adversarului, ci de nedreptatea care ni s-a făcut. Echipa noastră, nepregatită pentru o asemenea răsturnare de situaţie, a reuşit să reziste în faţa echipei din Constanţa, fără săprimească vreun eseu. Alături de noi au fost cei 4.000 de suporteri care au privit în tăcere şi cu durere în suflet cum sunt distruse principiile de fair-play, onoare, corectitudine şi curaj pe care le-am promovat de fiecare dată.

Ne-a fost greu să ne revenim după acest episod greu al evoluţiei noastre, dar a trebuit sămergem mai departe. Ne-am ridicat, la fel ca întotdeauna, şi ne-am concentrat pe obiective. Iar după această semifinală, disputată în mod nedrept şi inegal, scopul nostru a fost sădemonstrăm că nu ne lăsăm doborâţi aşa uşor. Meciul din finala mică, împotriva echipei Dinamo Bucureşti, câştigat la o diferenţă considerabilă de scor (43-3) spune mai multe decât ar putea-o face o mie de cuvinte. Am fost alături de jucători în fiecare secundă a meciului. Am venit cu toţii la Bucureşti, să fim uniţi indiferent de rezultat, pentru că o echipăadevarată este cea care îşi susţine şi încurajează jucătorii atât în momentele de glorie, cât şi în cele de înfrângere.

Cu ocazia finalei dintre Baia Mare şi Farul Constanţa, am considerat că se cuvine un efort pentru a depăşi situaţia agitată iscată de întâmplările din cadrul semifinalei dintre RCM Timişoara şi Farul Constanţa. Astfel, în semn de respect, am încercat sa îi strâng mâna fostului Preşedinte FRR, actual Preşedinte COSR, Alin Petrache, de care mă leagă ani intregi de întâlniri şi discuţii. M-am izbit de refuzul său de a mă saluta. Am retrăit cu această ocazie aceeaşi dezamăgire pe care am simţit-o când, cu doar o săptămână înainte, echipa noastrăera tratată cu aceeaşi maximă indiferenţă de către membrii FRR, care au refuzat în mod categoric orice abordare raţională pentru a soluţiona o situaţie fără precedent în rugby-ul românesc.

Eu imi respect principiile, la fel face şi echipa mea. O echipă care a atras nu doar privirile spectatorilor români, ci şi a lumii internaţionale a rugby-ului. Anul acesta am început discuţii despre un partneriat cu echipa londoneză Saracens, care şi-a manifestat în repetate rânduri interesul faţă de clubul nostru.

Ne dorim să facem din rugby-ul românesc o forţă în mediul internaţional. Suntem dispuşi să facem schimbări drastice, dar benefice, în vederea atingerii acestui scop, întrucât suntem constienţi că schimbarea nu este uşoară. Dar câştigarea respectului şi a bunei reputaţii se poate face doar pe bazele onoarei şi ale fair-play-ului!”

About Gabriel Toth

Leave a Reply