Cristian Gațu, despre handbalul timișorean: „Simona Arghir și Doina Cojocaru se răsucesc în mormânt”

Simona Arghir Sandu (1948-1995) și Doina Băicoianu Cojocaru (1948-1996), două dintre numele uriașe ale handbalului timișorean

Simona Arghir Sandu (1948-1995) și Doina Băicoianu Cojocaru (1948-1996), două dintre numele uriașe ale handbalului timișorean

Președintele Federației Române de Handbal, Cristian Gațu, s-a aflat vineri la Timișoara, cu ocazia aniversării a 65 de ani de la înființarea școlii sportive, rememorând puzderia de echipe valoroase de care beneficia odinioară  sportul cu mingea pe semicerc în această parte de țară. Fostul mare conducător de joc are încredere în Constantin Ștefan, noul antrenor al echipei masculine CH Politehnica, însă deplânge starea de-a dreptul rușinoasă în care a ajuns handbalul feminin la Timișoara.

Zona Banatului a fost, în mod tradițional, una în care handbalul și-a câștigat un loc de cinste. Imediat după cel de-al doilea război mondial, în Timișoara și în împrejurimi au apărut o puzderie de echipe, atât la masculin, cât și la feminin, care au alimentat timp de trei decenii, și poate chiar mai bine, echipele naționale. Și ce echipe naționale, România fiind o obișnuită a titlului mondial la băieți și chiar la fete (n.r. 1962).

Timișoara, Lugoj, Lovrin, Sânnicolau Mare, iar lista localităților de tradiție ale handbalului bănățean poate continua. După 1989, și mai cu seamă în ultimul deceniu, sportul cu mingea pe semicerc din această zonă a suferit un regres dramatic. Handbaliștii de la Politehnica au consemnat o singură campanie europeană din 2000 încoace. Iar de echipele feminine s-a ales praful. Decăderea unuia dintre cele mai importante centre ale handbalului românesc e sesizată, de la distanță, și de președintele FRH, Cristian Gațu.

„Venind spre Timișoara, mi-am făcut în memorie o retrospectivă. A nu se uita că acest oraș avea la un moment dat trei echipe de fete în prima ligă în același timp și două de băieți. Actualmente au o singură echipă de băieți, care se luptă cu lipsa banilor, dar care totuși rezistă foarte bine, și nimic la fete. E un regres clar, cu durere o spun. Asta ca să nu mai amintesc că în Timiș mai erau câteva echipe de mare valoare, printre care Lugojul sau Sânnicolau Mare, care au jucat în Liga Națională, iar acum se luptă cu greu pentru a exista. Dar să știți că e o boală care se ia, și Bucureștiul e în aceeași situație”, a declarat Gațu.

Fostul mare internațional mărturisește că i l-a sugerat președintelui Politehnicii, Ioan Silviu Doboși, pe Constantin Ștefan, cel ce în urmă cu aproape două săptămâni a fost prezentat drept noul antrenor al prim-divizionarei masculine. „Eu am încredere în Constantin Ștefan, pe care îl cunosc foarte bine. Am și avut o discuție cu domnul Doboși pe această temă. Dânsul s-a consultat cu mine și i-am spus că dintre numele pe care mi le-a enumerat, aș înclina către Ștefan. E treaba lui să confirme, dar e un om serios și dedicat performanței. Dacă nu reușește, pleacă, e normal”, a mai spus Gațu.

Despre handbalul feminin? „Mă doare!”

Una dintre marile pete de pe obrazul Timișoarei sportive e starea în care se află handbalul feminin în oraș. Cu 10 titluri de campioană, o Cupă a României și o finală de Cupa Campionilor, Universitatea e a doua formație românescă, după Oltchim, în ceea ce privește palmaresul. Astăzi, gruparea studențească bâjbâie în subsolul ierarhiei, lăsată de izbeliște de o conducere dezinteresată și ignorată de politicienii locului, care se bat cu cărămida în piept pentru performanțe minuscule, ce pălesc efectiv în comparație cu istoria acestei echipe. Tot în liga secundă a apărut, de doi ani, CS Timișoara, echipă ce era privită ca o soluție de redresare a handbalului feminin local, dar care a sfârșit acest sezon în genunchi, în partea inferioară a ierarhiei, la fel ca și „U”.

„Închid ochii când văd ce se întâmplă aici, pentru că mă doare. Dar e o problemă internă. Aici sunt două echipe de Divizia A care n-au alte adversare decât una pe cealaltă. Lucrul acesta strică foarte mult. Le-am spus-o mai demult celor de aici, să facă din cele două o singură echipă care să fie sprijinită. E adevărat, nici nu poți impune autorităților locale să sprijine o echipă moartă. Din istorie vă pot spune 30-40 de nume mari ale handbalului românesc care au plecat de aici, din Timișoara. Unele, care nu mai sunt printre noi, printre care Simona Arghir sau Doina Cojocaru, cred că se răsucesc în mormânt când văd ce se întâmplă în Timișoara. E o durere mare, eu sunt fanul trecutului, sunt direct interesat ca handbalul să se dezvolte, dar singur nu poți face nimic”, spune Cristian Gațu despre dezastrul prelungit al celui mai performant sport din istoria Timișoarei.

About Gabriel Toth

Trackbacks

Leave a Reply