92 de ani de Poli! Începuturile fotbalului studențesc din Tmișoara

1923-poli-kadima~0
În urmă cu exact 92 de ani, profesori și studenți ai recent înființatei Școli Politehnice din Timișoara puneau bazele unui club sportiv propriu. A fost ales primul președinte, au fost delimitate secțiile, au fost semnate actele constitutive. Fără îndoială, niciunul dintre cei implicați nu avea să întrevadă ascensiunea ce a urmat. POLI a devenit, treptat, un brand al orașului și al regiunii. POLI a umplut stadioane, a modelat zeci de mii de zâmbete, a stârnit sute de mii de litri de lacrimi Începutul a fost însă timid, aproape insesizabil, într-o perioadă în care la Timișoara ființau deja câteva zeci de echipe de fotbal, printre care și marile Chinezul, C.A.T. sau RGMT.

Prima mențiune despre ideea înființării unui club sportiv sub tutela Școlii Politehnice o consemnăm la 5 aprilie 1921, în revista sportivă „Stadion”: „Studenții dela Politechnica din Timișoara fiind hotărâți a îngriji și de educația lor fizică, vor înființa în curând clubul lor sportiv după modelul colegilor dela București. Susținătorul acestei mișcări este d. Traian Lalescu directorul școalei Politechnice, care este și membru în comitetul central al F.S.S.R”. (n.r. – am redat nealterată ortografia articolului).

Victor Vlad, primul președintel al Politehnicii

Victor Vlad, primul președintel al Politehnicii

Conform Anuarului Școlii Politehnice din Timișoara, pe 1921-1922, la 4 decembrie 1921 a avut loc Adunarea Generală în care s-a votat statutul „Societății Sportive a Școalei Politehnice din Timișoara”. Primul comitet de conducere era format din: Victor Vlad – președinte, C. Opran – vicepreședinte, T. Dima – secretar, C. Popovici – casier, L. Roșca – intendent, ceilalți membrii ai comitetului fiind Lt. Benția, Octavian Câmpeanu, A. Guga, Gh. Hockel, S. Tihomirov, V. Vrabie și V. Vancu.

Conducător al clubui în anii de pionierat, profesorul Ioan Zăgănescu își amintea de începuturile clubului sportiv al Politehnicii, în cartea Haide Poli, publicată de Mircea Jiva în 1973:

„Îmi aduc aminte că primul președinte al societății sportive a fost ales profesorul arhitect Victor Vlad, iar eu, deși eram student, am fost ales vicepreședinte.

Activitatea sportivă a studenților a început cu organizarea secțiilor de fotbal, sporturi nautice, tenis de câmp, lupte și patinaj.

La început, baza materială era foarte slabă, lipsa banilor, a echipamentului și a terenurilor de antrenament ne-au ridicat probleme greu de rezolvat. Dar entuziasmul tinerilor, dorința de-a se întrece sub culorile alb-negru, alese de noi ca stindard al clubului, au fost mai puternice și am biruit. Cu banii din contribuția cadrelor didactice, a salariaților Școlii Politehnice și a unor simpatizanți, ne-am cumpărat echipament și am închiriat un teren, arena Patria.

Sportivii noștri erau studenți sau elevi la liceele din oraș. După orele de școală se antrenau în mod conștiincios, iar duminicile participau la jocuri. Numeric, eram mulți, dar locul în echipă îl câștiga acela care se antrena cel mai sârguincios. În aceste condiții, concurența era mare, deschisă și egală, deoarece intrau în joc cei mai bine pregătiți.

Această metodă de selecție, care avea la bază numai munca și forma sportivului, avea să-și arate foarte curând rezultatele.

Sunt convins că depășirea condițiilor materiale grele și ascensiunea rapidă împotriva acestor greutăți s-au datorat în primul rând dragostei față de oraș, față de culorile clubului, față de public”.

Primele meciuri, primii fotbaliști

Echipa de fotbal a Politehnicii a fost înscrisă mai întâi în Campionatul Districtual, categoria a II-a, unde a rămas până în 1924. În lipsa unui teren propriu, jocurile echipei se disputau pe un teren închiriat, „Patria”, aflat, conform evocărilor ulterioare ale lui Vasile Deheleanu, pe strada Popa Șapcă, în apropierea viaductului de cale ferată. Dintre rezultatele primilor ani de viață ai Politehnicii, amintim: 0-2 cu Patria, 1-4 cu Kadima (ambele în 1923), 1-1 într-un amical cu Chinezul, 0-0 cu Kadima (1924).

În vara anului 1924, Politehnica și Kadima, echipa comunității evreiești din Timișoara, dispută un baraj de promovare în prima categorie a „Districtului”, meci câștigat de studenți cu 2-0. Avea să fie prima șansă de afirmare a echipei, care urma să joace împotriva marii Chinezul, formația ce se afla în plină perioadă de dominare a fotbalului românesc.

În primul joc disputat în noua categorie, în octombrie 1924, Poli a pierdut cu 1-3 în fața C.A.T.-ului, meci în care a aliniat formula Pitea – Neamțu, Iasinski, Sepi, Moșoiu, Roșca, Scalețchi, Gherga, Chiroiu, Griga II, Vancu. În acest prim sezon disputat la categoria I, Politehnica a ocupat locul 4, cu 14 puncte, după Chinezul, C.A.T. și R.G.M.T, depășind formațiile Sparta CFR, Rapid Timișoara, S.S. Jimbolia și Kadima.

Șapte ani până la primul teren propriu

În primii ani de existență, Politehnica nu a beneficiat de o arenă proprie, evoluând,pe diverse terenuri închiriate, cel mai des fiind folosit „Patria”, uneori și „Banatul”, cel mai mare stadion din oraș la acea vreme, situat aproximativ pe locul actualului „CFR”.

1928_04-poli-inaugurare_stadionCei ce se ocupau de destinele clubului sportiv nu au lăsat însă lucrurile așa, iar în aprilie 1928 avea să fie inaugurat terenul Politehnica. Locația acestuia a rămas neschimbată până astăzi, pe acel teren evoluând astăzi actuala echipă a universității, ASU Politehnica, lider în Liga a IV-a. După dispariția vechiului stadion Electrica (ulterior UMT), „Știința” devine una dintre cele mai vechi arene ale orașului, alături de cel de la Gara Mare, unde se joacă fotbal încă din 1913.

De altfel, față de alte arene istorice ale orașului, „Știința” a avut noroc să scape neatinsă de buldozere și macarale. În lucrarea 110 ani de fotbal în Banat, profesorul Gheorghe Popa povestește că, în anii 70, atunci când se punea la punct proiectul noii clădiri a Facultății de Electrotehnică, Nicolae Ceaușescu a cerut o hartă a zonei și a pus degetul tocmai pe terenul de fotbal al studenților. Deși și-au asumat un risc enorm, construind clădirea chiar lângă stadion, rectorul de atunci al Politehnicii, Ioan Anton, și prim-secretarul PCR Timiș, Mihai Telescu, au salvat terenul de la demolare.

About Gabriel Toth